Într-un codru, într-un colnic,
Trăia domnul Mic Pitic
Un pitic cu barba mare
Cu faţa arsă de soare.
Dintr-o ciupercă frumoasă ,
El îşi făurise-o casă.
Puse şi un felinar;
Căci era om gospodar.
Într-o toamnă cam târzie
Cam aşa, pe la chindie,
A venit un greier mic,
Ce l-a rugat pe pitic:
- Vine iarna cea geroasă;
Eu n-am hrană şi n-am casă.
Dacă mă primeşti la tine,
Ţi-oi cânta să-ţi meargă bine.
Moş pitic fiind miros,
Nu i-a-ntors vorba pe dos.
L-a primit la el în casă
Să nu stea singur la masă.
Iarna toată i-a cântat
Şi piticu-a tot jucat.
Dară când s-a terminat
El de muncă s-a apucat.
Să deretice prin casă,
Curtea s-o facă frumoasă.
Să repare la fântână,
Şi să sape-n grădină.
Greiere-i zise-atunci:
- Eu nu mă pricep la munci.
Eu sunt domn şi sunt artist
Noaptea vesel ziua trist.
Nu ştiu ce-i aia muncă
Toată vara mi-e de ducă.
Deci te las măi frăţioare
Eu plec iar în lumea mare.
Zise-atunci cu of piticul:
- Mergi unde te duce gândul
Căci la muncă m-ai părăsit
La anu' să nu mai vi la cerşit!
No comments:
Post a Comment